iulie 2015

Prin Decizia  nr. 7 pronuntata in Dosarul nr. 523/1/2015, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a  respins ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploieşti- Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. 555/42/2014/a1 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

„1) în cazul  în care se formulează o cerere de revizuire împotriva unei încheieri pronunţate de către Judecătorul de Cameră preliminară, conform art. 341 Cod procedură penală, care este organul judiciar competent să soluţioneze o astfel de cerere, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată;

2) ce hotărâre judecătorească urmează a fi pronunţată: o încheiere, asemenea procedurii iniţiale sau o sentinţă, astfel cum se pronunţă în calea de atac a revizuirii;

3) dacă hotărârea pronunţată, într-o asemenea speţă, este susceptibilă de a fi supusă vreunei căi ordonare de atac.”

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art.477 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică in data de 17 aprilie 2015.

Prin Decizia  nr. 6 pronuntata in Dosarul nr. 186/1/2015/HP/P, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a  admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov, Secţia Penală şi Pentru Cauze cu Minori în dosarul nr.22259/197/2013 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept, în sensul dacă succesiunea de acte normative cu privire la preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (Ordinul nr.3283 din 23.08.2012 al Ministerului Mediului şi Pădurilor; art.202 pct.8 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a Legii  nr.286/2009 privind Codul penal; Ordinul nr.76 din data de 6.02.2014 al Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice  şi Ordinul nr.118/24.02.2014 al Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice)  a avut sau nu ca efect imposibilitatea stabilirii acestui preţ în prezent,cu consecinţa dezincriminării in concreto a infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art.108 din Legea nr.46/2008 şi de furt de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art.110 din Legea nr.46/2008.

Stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art.4 Cod penal, succesiunea de acte normative cu privire la preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (Ordinul nr.3283 din 23.08.2012 al Ministerului Mediului şi Pădurilor; art.202 pct.8 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a Legii  nr.286/2009 privind Codul penal; Ordinul nr.76 din data de 6.02.2014 al Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Ordinul nr.118/24.02.2014 al Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice) nu a avut ca efect imposibilitatea stabilirii acestui preţ şi, pe cale de consecinţă, nu a condus la dezincriminarea in concreto a infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, prev. de art.108 din Legea nr.46/2008 şi de furt de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art.110 din Legea nr.46/2008.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art.477 alin.3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată, în şedinţă publică in data de 20 martie 2015.

Prin Decizia  nr. 5 pronuntata in Dosarul nr. 169/1/2015, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a  admis sesizarea formulată de Tribunalul Dolj – Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, în dosarul nr. 32177/215/2014 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile, în sensul „dacă hotărârea pronunţată în soluţionarea căii de atac extraordinare prevăzute de art.426 Cod procedură penală şi împotriva unei sentinţe pentru care nu este prevăzută de lege o cale de atac, poate fi supusă apelului, conform art.432 alin.4 Cod procedură penală.”

Stabileşte că hotărârea pronunţată în procedura examinării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, împotriva unei sentinţe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit ari. 477 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică in data de 4 martie 2015.

Prin Decizia  nr. 4 pronuntata in Dosarul nr. 97/1/2015/HP/P, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a  admis sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti -Secţia I Penală în dosarul nr. 14993/302/2014 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept respectiv:

„Dacă infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 teza I (fapta a avut vreuna din urmările prevăzute de art.182 alin. 1) şi 4 din Codul penal din 1969 îşi găseşte corespondentul în infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 2 şi 3 din actualul Cod penal sau dacă, dimpotrivă, este dezincriminată?”.

Stabileşte că, infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 teza I (fapta a avut vreuna din urmările prevăzute de art. 182 alin. 1) şi alin. 4 din Codul penal din 1969 în ipoteza în care fapta a produs o vătămare ce a necesitat între 11 şi 90 de zile îngrijiri medicale şi nu îndeplineşte una dintre condiţiile impuse de alin. 1 al art. 196 din Codul penal este dezincriminată începând cu data de 1 februarie 2014.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art.477 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică in data de 04 martie 2015.

Prin Decizia  nr. 3 pronuntata in Dosarul nr. 31/1/2014/HP/P, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a  admis sesizarea formulată de Tribunalul Iaşi – Secţia penală, în dosarul nr. 8624/245/2014 prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă, în aplicarea dispoziţiilor art. 6 Cod penal, la stabilirea pedepsei aplicabile potrivit noii legi în cazul unei pluralităţi de infracţiuni care, potrivit Codului penal din 1969, presupunea reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie, iar, potrivit Noului Cod penal condiţiile art. 41 nu mai sunt întrunite, se ia în considerare pedeapsa aplicabilă potrivit art. 43 alin. 1, fără aprecieri asupra stării de recidivă, sau cea aplicabilă potrivit art. 44 raportat la art. 39 Cod penal”.

Statuează în sensul că, în aplicarea dispoziţiilor art. 6 Cod penal, stabilirea pedepsei în baza legii noi, în cazul pluralităţii de infracţiuni care, potrivit Codului penal din 1969, presupunea reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie cu revocarea suspendării condiționate, iar, potrivit Codului penal, condiţiile recidivei postcondamnatorii cu privire la primul termen nu mai sunt întrunite, se determină conform art. 44 raportat la art. 39 din Codul penal, referitoare la pluralitatea intermediară.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art.477 alin.3 Cod procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică in data de 16 februarie 2015.

Prin Decizia  nr. 2 pronuntata in Dosarul nr. 30/1/2014/HP/P, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a  admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Timișoara – Secția Penală, în dosarul 214/59/2008^* prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: ”care este calea de atac legală în urma desființării deciziei date în recurs, în calea de atac a revizuirii reglementată în procedura prevăzută de art 465 Cod procedură penală (revizuirea în cazul hotărârilor CEDO), în condițiile în care cauza a parcurs trei grade de jurisdicție (primă instanță, apel și recurs), în ultimă instanță soluționându-se recursul procurorului”.

Stabilește că, în urma desființării deciziei date în recurs, în calea de atac a revizuirii reglementată în procedura prevăzută de art. 465 din Codul de procedură penală, în condițiile în care cauza a parcurs trei grade de jurisdicție (primă instanță, apel și recurs), în ultimă instanță soluționându-se recursul procurorului, calea de atac este recursul în forma și reglementarea prevăzută de lege la data judecării recursului inițial.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art.477 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică in data de 02 februarie 2015

Prin Decizia  nr. 1 pronuntata in Dosarul nr. 29/1/2014/HP/P, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a  admis sesizarea formulată de către Curtea de Apel Oradea  – Secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. 1819/271/2009* prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemelor de drept, respectiv: dacă infracţiunea prevăzută de art.308 Cod penal este o infracţiune autonomă, o cauză de reducere a limitelor de pedeapsă sau o formă atenuată a infracţiunii prevăzute de art.295 Cod penal şi  dacă,  pentru infracţiunea prevăzută de art.308 Cod penal, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, potrivit art.154 alin.1 lit. d din Codul penal, corespunzător limitelor de pedeapsă reduse şi cuprinse între 1 an 4 luni închisoare şi 4 ani 8 luni închisoare sau este de 8 ani, potrivit art.154 alin.1 lit. c din acelaşi cod, corespunzător limitelor de pedeapsă stipulate de lege pentru forma de bază, respectiv între 2 ani şi 7 ani închisoare.

Stabileşte că dispoziţiile art.308 din Codul penal reprezintă o variantă atenuată a infracţiunii de delapidare prev. de art.295 din Codul penal.

La calcularea termenului de prescripţie a răspunderii penale se ţine seama de pedeapsa prevăzută de art.295 din Codul penal rap. la art.308 alin. 2 din Codul penal.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art.477 alin. 3 C. pr. pen.

Pronunţată în şedinţă publică in data de 19 ianuarie 2015.

Prin Decizia  nr. 26 pronuntata in Dosarul nr. 28/1/2014/HP/P, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a  admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Târgu – Mureş – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 7932/102/2012, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile în vederea rezolvării de principiu a modalităţii de interpretare a dispoziţiilor art. 175 din Codul penal, respectiv dacă medicul chirurg angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, trimis în judecată sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de luare de mită prevăzută de dispoziţiile art, 289 alin.1 din Codul penal se încadrează în categoria funcţionarilor publici prevăzută la art. 175 lit. c din Codul penal, sau în categoria funcţionarilor publici prevăzută la art. 175 alin. 2 din Codul penal.

Stabileşte că medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin.1 lit. b teza a-ll-a din Codul penal.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică in data de 3 decembrie 2014.

Prin Decizia  nr. 25 pronuntata in Dosarul nr. 27/1/2014/HP/P, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a admis sesizarea formulată de către Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. 10204/233/2014, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept referitoare la posibilitatea procurorului, în faza de urmărire penală, în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, de a reţine în încadrarea juridica dată faptei inculpatului şi disp. art. 396 alin. 10 C. pr. pen., cu consecinţe directe asupra reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.

în aplicarea dispoziţiilor art. 480-485 C. pr. pen., stabileşte că procurorul nu poate, în faza de urmărire penală, în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, să retină disp. art. 396 alin. 10 C. pr. pen., cu consecinţe directe asupra reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.

Obligatorie de ia data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art.477alin.3C.pr. pen.

Pronunţată în şedinţă publică in data de 17 noiembrie 2014.

Prin Decizia  nr. 24 pronuntata in Dosarul nr. 26/1/2014/HP/P, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a  respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de către Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală, în dosarul nr. 23234/3/2014, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la admisibilitatea căii de atac a contestaţiei, formulată în temeiul art.204 Cod procedură penală, împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă asupra plângerii, în temeiul art.213 Cod procedură penală, împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat măsura controlului judiciar.

Pronunţată, în şedinţă publică in data de 6 octombrie 2014.